Biomasa – este o energie regenerabilă, care furnizează biocombustibili (în general sub formă solidă) şi biocarburanţi (în general sub formă lichidă). Trebuie reţinut faptul că o energie regenerabilă, obținută prin arderea biomasei, nu este neapărat şi o energie total nepoluantă. Lemnul acoperă mai mult de 10 % din cererea de energie primară în multe ţări din Asia, Africa şi America Latină și în câteva ţări din Europa (Suedia, Finlanda, Austria). Utilizarea lemnului ca sursă de energie a crescut foarte mult în ultimele decenii în ţările în curs de dezvoltare, dar această resursă nu a fost exploatată durabil, determinând despăduriri masive. Emisiile datorate arderii lemnului într-o instalaţie industrială de încălzire sunt mai reduse decât în cazul arderii combustibililor fosili. Dacă pădurile din care provine lemnul sunt gestionate într-o manieră durabilă, emisiile de CO2 cauzate de această filieră de producţie, nu ar fi decât cele cauzate de combustibilul consumat în cadrul operaţiilor de plantare, recoltare şi comercializare. Aceasta ar reprezenta aproximativ 5 % din combustibilul vândut.
Fără să se realizeze culturi energetice specifice, potenţialul de biomasă ar putea fi dublat, doar prin recuperarea sistematică a tuturor deşeurilor organice: deşeuri menajere şi industriale nereciclabile, tratarea prin metanizare a filtrelor de epurare şi a deşeurilor agricole, care ar genera biogaz. Cunoscându-se cantităţile impresionante de deşeuri care există în prezent şi că în medie rezultă 500 m3 normali de metan la o tonă de deşeuri organice fermentate, putem intui ce cantitate enormă de gaz este eliminată în atmosferă. Acest gaz, care stagnează în deşeuri, captat şi utilizat, poate deveni o sursă spectaculoasă de energie, fiind considerată aproape inepuizabilă.
Biomasa este frecvent utilizată în sistemele de cogenerare care produc electricitate ca şi în centralele clasice, prin valorificarea căldurii, altfel pierdută, din diverse aplicaţii: încălzirea încăperilor, nevoi industriale, agricultură etc. Această tehnologie permite creşterea randamentului conversiei energetice. Statistica mondială apreciază că într-un an, în lume biomasa nefolosită de om se cifrează la circa 150.109 tone.
Biogazul obţinut prin descompunerea pe cale aerobă a deşeurilor conţine 50–90 % gaz metan (CH4), 10–40 % CO2 şi 0–0,1 % H2S şi are o compoziţie comparabilă cu a gazului metan brut.
Considerând că 1 tonă de biomasă uscată produce doar 300 m3 N gaz metan (300 m3 N 250 kg combustibil convenţional) rezultă circa 2,5·106? 1,25 barili ţiţei gaz kcal. Apreciind că numai 25 % din întreaga cantitate de biomasă se transformă în gaz metan, rezultă 50·109 barili ţiţei, adică 34·109 50·109t/an t combustibil convenţional. Iar dacă anual, pentru încălzire, se consumă la nivel mondial 9·109 t combustibil convenţional (dintre care mai mult de 65 % petrol şi gaze), înseamnă că numai 5 % din cantitatea de biomasă transformată anual asigură consumul actual de combustibil pe întreg globul.
Biocarburanţii lichizi, mai scumpi din punct de vedere al obţinerii şi produşi pe baza unor culturi energetice (stuf, trestie de zahăr, floarea soarelui, grâu, porumb, rapiţă), sunt cel mai bine puşi în valoare în aplicaţii din domeniul transportului. Ei sunt utilizaţi în prezent, mai ales pentru alimentarea motoarelor termice, fiind amestecaţi cu mici cantităţi de carburanţi tradiţionali, pentru a le ameliora caracteristicile.
Folosirea biogazului obţinut, împreună cu arderea resturilor care rămân după fermentare, rezultate din reziduurile colectate într-o localitate care are 1 milion de locuitori, ar reprezenta aproximativ 50 % din necesarul consumului anual de gaz metan.
Literatura de specialitate indică faptul că biomasa înmagazinează energie solară, prin procesele de fotosinteză ale plantelor din care provine. Conversia biologică a radiaţiei solare prin intermediul fotosintezei furnizează anual, sub formă de biomasă, o rezervă de energie evaluată la 3 x 1021 J/an, ceea ce înseamnă de zece ori cantitatea totală de energie consumată pe plan mondial în fiecare an.
Culturile de rapiță se înmulțesc pe zi ce trece iar tot mai multe persoane se gândesc la peleți când vine vorba despre combustibilul centralei termice, ambele fiind o fațetă a ceea ce se numește biomasă.

eb

Avantaje:
Lemn, paie, porumb – la arderea acestor materiale se eliberează atât CO2 cât au extras plantele respective din atmosferă. Biomasa se poate folosi în multe domenii: la incălzire (peleți), ca și combustibil pentru autovehicole (motorina bio sau bioetanol) sau la producerea curentului electric (cu biogaz). Biomasa este o sursă de energie care se poate acumula și depozita.
Plantele energetice ce cresc pe teritoriul României scad dependența de importuri de energie.
Dezavantaje:
Plantele utilizate ca sursă de biomasă necesită suprafețe foarte mari pentru cultivare interferând astfel cu suprafețele agricole alocate pentru producția de alimente. Acest fapt se resimte în producția de bioetanol: poate fi justificat moral că cei bogați să-și alimenteze mașina cu “porumb” în timp ce săracii rabdă de foame ?
Dacă toți consumatorii termici ar trece pe centrale cu peleți de lemn, pădurile din țară ar fi insuficiente să acopere cererea și ar fi necesare importuri de energie.