Aşa cum s-a declarat în Directiva 2009/28/CE a Uniunii Europene privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile şi de modificare şi ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE şi 2003/30/CE, controlul consumului de energie european şi utilizarea tot mai semnificativă a energiei din surse regenerabile, împreună cu economiile de energie şi eficienţa energetică mărită, constituie părți importante din pachetul de măsuri necesare pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră și respectă Protocolul de la Kyoto la Convenția-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice precum și angajamentele comunitare şi internaţionale de reducere a emisiilor de gaze de seră și după anul 2015. Acești factori joacă, de asemenea, un rol important în promovarea securităţii aprovizionării cu energie, promovarea dezvoltării tehnologice şi inovării şi oferă oportunităţi de ocupare a forţei de muncă şi de dezvoltare regională, mai ales în mediul rural şi zonele izolate.
Politica Serbiei în privința energiei arată că educarea şi informarea utilizatorilor de energie privind modul de utilizare mai eficientă a energiei este unul din cele cinci instrumente politice, care trebuie să fie utilizate pentru creşterea eficienţei energetice. De asemenea, politica energetică românească spune clar că utilizarea surselor regenerabile de energie este o prioritate.
Ca viitor stat membru al UE, Serbia a început să creeze coerenţă între politicile naţionale şi cele europene. Acest proiect este o valoare adăugată pentru această problemă, astfel că va exista un nivel ridicat de difuzare și îmbunătățire a aplicării legislației europene.
La summitul din martie 2000 de la Lisabona, liderii Uniunii Europene au stabilit strategia de la Lisabona, o strategie pentru îmbunătăţirea competitivităţii în UE. Acesta a fost revizuită în 2005, cu un accent mai puternic pe acţiuni cheie pentru a crea o creştere şi locuri de muncă în UE. În 2011

Serbia a fost menționată cu o rată a somajului de 19,2%, prezentând şi o tendință crescătoare. În cazul regiunii sârbe de frontieră, există lacune fundamentale în diferite sectoare, platformele tehnologice şi industriale nu sunt prezente, fapt care conduce la o stagnare a sectorului de afaceri, precum şi a sectorului de cercetare. Prin urmare, transferurile tehnologice trebuie realizate astfel încât, societatea informațională sârbă să obțină un avantaj calitativ.
Analiza necesară a fost efectuată prin utilizarea de instrumente cum ar fi anchete la nivelul zonelor eligibile ale proiectului, pe un eșantion de 400 de entități economice.
In urma rezultatelor analizei, au fost identificate următoarele nevoi:
– 42,7% dintre subiecții din Romania au nevoie de experți în instituțiile lor pentru dezvoltarea de afaceri transfrontaliere.
– 12,5% dintre subiecți, atât din România, cât şi din Serbia au dezvoltat deja parteneriate pentru afaceri.
– 3,6% dintre subiecții sârbi şi români au obținut rezultate în domeniul de energiilor regenerabile, dar au nevoie de expertiză privind implementarea acestor rezultate în afaceri.
– 68,4% dintre subiecții sârbi şi români doresc să dezvolte parteneriate de afaceri la nivel transfrontalier, dar au nevoie de un expert în consilierea afacerii.
– 52,4% dintre sârbi și români sunt interesați să dezvolte parteneriate de afaceri în sectorul energiei regenerabile, posedă resurse financiare şi, parțial, resurse tehnice.
– 78,5% din managerii din România au nevoie să fie implicați în reţele specifice pentru dezvoltarea de afaceri transfrontaliere în energii regenerabile.
Pentru a satisface aceste nevoi, proiectul va face uz de expertiza Universitații Politehnica Timișoara și a Institutului de Cercetare în Energii Regenerabile, care a fost creat cu suportul financiar al Uniunii Europene (~15.000.000 euro).